T1

2. METODE DE COMUNICARE BAZATE PE LIMBAJUL INTERN

REFLECŢIA PERSONALĂ – Ca tehnică a activităţii mintale, desemnează o concentrare a intelectului şi o luminare care se produc asupra unor cunoştinţe, idei, sentimente, acţiuni etc. supuse analizei şi examinării. O capacitate şi un mod de acţiune mintală, reflecţia personală este strâns legată de inteligenţa şi puterea de anticipaţie, de posibilităţile de abstractizare şi de creaţie a individului.
 Ca modalitate de învăţare, reflecţia, se distinge ca una dintre cele mai atractive şi mai fructuoase metode, de mare valoare euristică. Elevii pot ajunge la descoperirea personală a unor adevăruri şi pe calea reflecţiei interioare, prin meditaţie. Fără reflecţie, nu există cunoaştere, elaborare, creaţie.  Ea intră uşor în asociere cu alte metode şi procedee de învăţământ.
 Se poate aborda eficient în activităţile didactice ce-şi propun dezvoltarea creativităţii muzicale a elevilor. Sunt numeroase activităţi ce solicită reflecţia, ca metodă de învăţare. Se regăseşte, de exemplu, în activităţile în care se solicită elevului decodificarea mesajului muzical al unei lucrări muzicale interpretate sau audiate. Elevii pot fi solicitaţi să găsească un titlu corespunzător creaţiei, să redea mesajul muzical prin povestire sau desen, să creeze un text la o melodie dată sau invers, să opereze cu un anumit material muzical în scopul creerii sau recreerii  unei lucrări muzicale.
 În timpul reflecţiei, elevul întreprinde tatonări, încearcă anticipaţii, formulează soluţii, ipoteze şi căi de rezolvare; în mintea lui se cristalizează mai multe variante de soluţii posibile, se ajunge la elaborări sau concluzii noi, la redescoperirea de reguli, legi, principii noi etc., se conturează noi sinteze care-l aduc, uneori, în pragul unor adevărate creaţii personale, originale.
 Reflecţia poate avea un caracter ocazional, spontan sau sistematic (de studiu metodic) sau poate lua o formă dirijată ori autodirijată. 

R1