„VIITORUL ÎI VA APARȚINE ACELEI SOCIETĂȚI CARE ORGANIZEAZĂ ÎN PREZENT CEL MAI BINE SISTEMUL EDUCAȚIONAL...”
4 COMPETENŢELE CADRULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
Reuşita întregii activităţi din grădnită este conditionată de
personalitatea educatoarei. Ea este, dincolo de familie, cel mai puternic model
pentru copil. Personalitatea educatoarei poate fi sintetizată astfel: are o
mare dragoste faţă de copii şi problemele lor; are o pregătire piho-pedagogică
desăvârşită dublată de o cultură generală pe măsură; prezintă disponibilităţi
legate de autoinstruire, documentare, cercetare; are spontaneitatea şi
capacitate creativă; prezintă deprinderi de îmbinare a teoriei cu practica,
deprinderi ridicate până la nivelul de măiestrie pedagogică. Toate aceste
însuşiri piho-comportamentale care asigură îndeplinirea cu succes a activităţii
didactice se cunosc în literatura de speialitate ca aptitudini pedagogice.
Acestea începs să se formeze încă din perioada de pregătire iniţială şi se vor
desăvârşi pe traseul experienţei didactice, adică pe traseul formării contiue a
educaţie formale. Aptitudinile pedagogice vizează mai multe competenţe şi capacităţi
corespunzătoare: competenţa de specialitate (ştiinţifică) presupune: apacitatea
de informare, selectare şi interpretare/ manipulare a noilor cunoştinţe legate
de cunoaşterea mediului şi ştiinţe ale naturii; capacitatea de implementare a
noilor achiziţii ştiinţifice; capacitatea de a stabili legături între teorie şi
practică. competenţa pshopedagogică ce presupune: capacitatea de înţelegere a
univesrului interior al copilului şi de a lua măsuri în funcţie de
particularităţile de vârstă şi de dezvoltare psiho-somatică în demersul
instructiv-educativ; capacitate empatică; capacitatea de a evalua gradul de
dificultate a unor conţinuturi; capacitatea de accesibilizare a informaţiei
(conţinutul didactic); tact pedagogic. competenţa psiho-socială se referă la
relaţia dintre grădiniţă şi celelalte structuri ale comunităţii locale (şcoală,
familie, alte instituţii de formare şi educaţie non-formală: muzee, centre de
cercetare etc.) Aceasta vizează: capacitatea de a stabili uşor relaţii cu
copiii, cu adulţii, cu alte persoane ale vieţii socio-culturale; adaptarea la
roluri diverse capacităţi de utilizare a autoritţii, uşurinţă în varierea
raportului libertate/ autoritate în funcţie de obiectivele vizate. competenţa
metodică a cd presupune: capacitatea de proiectare şi realizare optimă
(flexibilă, personalizată) a demersului didactic din grădiniţă; capacitatea de
a organiza copiii în raport cu sarcinile instruirii/ educării; capacitatea de a
statorinici relaţia de cooperare, un climat adecvat în grupul de copii; capacitatea
de a motiva, de a trezi interesul, de a orienta, de a lua decizii în funcţie de
situaţie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu