27. METODE CARE AU STAT LA BAZA INSUSIRII CITIT-SCRISULUI.

  Învatarea scris-cititului în tara noastra se face simultan, (cu mici exceptii) printr-o singura metoda-fonetica, analitico-sintetica. Aceasta datorita faptului ca limba româna este o „limba fonetica”. Metoda Fonetica, Analitico-Sintetica este o metoda traditionala  ce presupune o strânsă legatură între procesul însuşirii citirii şi cel al scrierii. Însuşirea literelor de mână şi formarea deprinderilor de scriere se face paralel cu însuşirea literelor de tipar. Folosirea metodei fonetice, analitico-sintetice, în vederea familiarizării elevilor cu cititul şi scrisul, permite învingerea unor dificultăţi şi prevenirea unor greşeli care constau fie în scriere legată a unor cuvinte, ca urmare a nediferenţierii acestora, fie în omisiuni, inversiuni, substituiri sau adăugiri de litere ca urmare a nediferenţierii în vorbire, a sunetelor respective. Separarea cuvintelor din vorbire reprezintă un element indispensabil citirii şi scrierii. Mai presupune o participare activă şi conştientă a elevilor la lecţie. Analiza şi sinteza elementelor fonetice care compun cuvintele şi propoziţiile cer un efort intelectual din partea elevilor, efort care îi conduce spre conştientizarea activităţii de învăţare. Etape: desfăşurarea unei conversaţii după diferite; desprinderea propoziţiei în care se află un cuvânt ce conţine sunetul nou; stabilirea locului cuvintelor în propoziţie şi separarea cuvântului în care se află sunetul nou; despărţirea cuvântului în silabe şi descoperirea sunetelor ce compun fiecare silabă; separarea sunetului nou; exemplificări de cuvinte care conţin sunetul nou aflat în poziţii diferite;  jocuri pentru descoperirea sunetului nou în diferite cuvinte; intuirea literei de tipar corespunzătoare sunetului; recunoaşterea literei în abecedar şi în diferite surse, s.a. Metoda fonetică, analitico-sintetică, specifică procesului de predare-învăţare a limbii române la clasa I poate fi considerată într-un fel un complex de metode şi procedee, care se întrepătrund şi care dau configuraţia întregii strategii educaţionale folosite. Metodele cele mai frecvent folosite în procesul predării-învăţării scrisului sunt cele ce se încadrează în grupa metodelor de comunicare.  Metoda globala sau „priveste si spune”. Este folosita în lume din anul 1930. Consta în memorarea vocabularului, la vederea acestuia. Învatatorul scrie pe cartonase cuvinte uzuale, cuvinte care denumesc obiecte cu care elevii lucreaza zi de zi, care le sunt aproape, care au semnificatie pentru ei, care îi intereseaza. Atunci când vorbesc despre obiect, le este prezentat si cartonasul cu numele respectiv, în mod repetat, pâna este retinut. Metoda Slovenirii consta in invatarea citit-scrisului, bucoavnelor si bucvarilor cu litere chirilice (sec.17).  Metoda Montessori Explicata pe larg în lucrarea Descoperirea copilului, metoda ni se pare deosebit de utila, deoarece pune accentul pe folosirea a cât mai multe canale de receptionare a informatiilor (pipait, vaz, auz) Metoda lingvistica integrala A cunoscut o larga raspândire în ultimii ani, în Occident. Copiii învata sa citeasca cu ajutorul povestilor, poeziilor, cântecelor, ghicitorilor etc. Textele respective, selectate în functie de particularitatile de vârsta si semnificatia lor, sunt prezentate sub forma unor Carti Uriase. Învatatorul citeste, marcând cu un aratator fiecare cuvânt, iar copiii urmaresc cu privirea cuvintele indicate. Continutul cartilor poate fi studiat în amanunt, în grup sau individual, deoarece exista si carti mici, cu acelasi text, pentru fiecare elev. Citit-scrisul se predau integrat, copiii fiind întrebati ce doresc sa scrie. Textul de la care s-a pornit, poate oferi numeroase puncte de plecare, în functie de interesul celor mici. Metoda naturala (Freinet) Copiii spun scurte texte, legate de experienta lor zilnica. Învatatorul le scrie si le afiseaza în clasa. Ele vor constitui memoria colectiva. Metoda se bazeaza pe faptul ca, materialele cu sens (fraze, texte, date, scheme) care au o anumita semnificatie, creeaza o stare afectiva pozitiva si vor fi mai usor memorate decât cele fara sens (textele din abecedarele de la noi nu au nici un fel de legatura cu ceea ce gândesc sau simt elevii; Ana are mere- si ce daca?) Metoda functionala consta în scrierea si citirea de texte functionale, strâns legate de interesele micilor scolari- afise, scrisori, reclame, retete. Citit-scrisul au in vedere numai situatii concrete cotidiene, copilul citind mesaje inserate in contexte de comunicare reala si eleborand texte functionale.