T1

22. INSTRUIREA DIFERENTIATA LA LIMBA ROMANA, IN INVATAMANTUL PRIMAR.

In general, diferentiarea elevilor este data de varsta, de aptitudini, de achizitii, de interese, de motivatie si de capacitatea de a se concetra si rezistenta la efort. In acest process de evolutie se poate constata ca s-a schimbat numai orientarea invatamantului spre adoptarea unei strategii sau alteia, pastrandu-se, inca, tendinta genrala de a se realize un invatamant pe masura elevilor. In conditiile in care dezideratul general al scolii actuale este de a-l invata pe elev sa invete, sa simta nevoia de a invata permanent, in decursul lui vietii, rolul pedagogului nu rezida atat in transmiterea de cunostiinte, ci in organizarea si indrumarea activitatii de invatare, astfel ca aceasta sa favorizeze realizarea unor obiective complexe si superioare, precum capacitatea de autoinstruire si de adaptare la situatii noi. Natura si gradul de dezvoltare al deosebirilor individuale conduc la ideea ca nu ne vom gasi nicioadata in fata omului in general, ci intotdeauna in fata unui om particular, aunui individ care este adesea o enigma, o problema a carei solutie nu poate fi gasita decat in el. Dupa cum remarca multi psihologici, o strategie stiintifica fundamental care sa duca la o diferentiare autentica si eficienta in intruirea  elevilor implica, intre altele, lamurirea unor probleme psihologice:cunoasterea particularitatilor psihologice ale evilor in corealtie cu randamentul scoalr; clasificarea psihologica a elevilor in procesul invatarii cu referire la partiuclaritatile activitatii de gandire, la capacitatea de invatarea. De aceea cadrul didactic trebuie sa colaboreze cu psihologul. Rolul cadrului didactic in intruirea diferentiata nu vizeaza  doar selectarea continuturilor si a cailor de accesibilizare a lor in vederea realizarii obiectivelor scolare, ci se refera mai cu seama la interventia sa cu tact in privinta modului in care isi indruma discipolii. 

R1