19. POVESTIREA: CONDITII SI ETAPE.

 Ca forma de activitate pentru dezvoltarea vorbirii si imbogatirea vocabularului la elevi imbraca doua forme: povestirea invatatorului si povestirea elevilor. In invat. primar, povestirea poate forma obiectul unei activitatii didactice (lectura) sau contituie o metoda utilizata intr-un anumit moment al unei lectii. Povestirea invatatorului reprezinta atat o sursa de infromatii, cat mai ales un model de comunicare, din perspective fonetica, lexical-semantica, a corectitudinii gramaticale si a expresivitatii. Povestirea elevilor, la randul ei, se concretizeazasub doua forme: repovestire si povestirea unui text citit. Povestirea elevilor poate fi libera, dupa un plan, dupa imagini, cu inceput dat, dupa model dat sau create independent, prin combinarea adoua povestiri cunoscute. Povestea are un rol universal cultural important. Puterea povestilor de a-I implica pe copii, de a le stimuli imaginatia si de a le largi experienta, simpatiile si intelgerea, este ignorata cu costuri educationale considerabile. Copii care ajung sa inteleaga povestii extreme de sophisticate ajung la necesitatea de a dezvolta un simt al cauzalitatii extreme de sabtil.