16. TIPURI DE CONVERSATIE LA LECTIILE DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN INVAT. PRIMAR.

                  Conversatia este o metoda cu un rol important in studierea limbii romane, intrucat presupune exersarea limbajului elevilor, antrenarea lor in studierea faptelor de limba, in descoperirea unor reguli gramaticale, cultivand exprimarea corecta, fluent, logica, nuantata/plastic si abilitatea de a folosi vorbirea dialogata. Literatura de specialitate indica 2 forme de conversatie; euristica, cand c.d. le orienteaza elevilor gandirea din aproape in aproape si catihetica solicitand prepondenrent memoria. In functie de scopul conversatiei, se mai vorbeste si despre: conversatia de reactualizare, urmareste recapitularea cunostiintelor, dar, intr-un moment dat al lectiei, contituie un eveniment al invatarii; conversatia de fixare vizeaza recapitualrea esentialului; conversatia de verificare se realizeaza in scopul obtinerii unui feed-back in cadrul evaluarii. In functie de modul de realizare a conversatiei, distingem 2 mari retele de comunicare: conversatia pe vertical:elev-cadru didactic si cadru didactic-elev, este o metoda pasiva si traditional; conversatia pe orizontala vizeaza activizarea elevilort si implicarea lor in procesul formative-instructiv. Conversatia trebuie sa indeplineasca unele conditii: sa se saprijine, sistematic pe fapte de limba; sa se ridice de la fapte la notiuni si reguli generale; sa solicite gandirea elevilor. Conversatia poate viza aspecte si teme diverse: obiecte, intamplari, aspect din natura s.a. Conversatia poate fi organizata de cadrul didactic sub forma de interviu imbinand-o cu jocul de rol.