Conversatia este o metoda cu un rol important in
studierea limbii romane, intrucat presupune exersarea limbajului elevilor,
antrenarea lor in studierea faptelor de limba, in descoperirea unor reguli
gramaticale, cultivand exprimarea corecta, fluent, logica, nuantata/plastic si
abilitatea de a folosi vorbirea dialogata. Literatura de specialitate indica 2
forme de conversatie; euristica, cand c.d. le orienteaza elevilor gandirea din
aproape in aproape si catihetica solicitand prepondenrent memoria. In functie
de scopul conversatiei, se mai vorbeste si despre: conversatia de reactualizare,
urmareste recapitularea cunostiintelor, dar, intr-un moment dat al lectiei,
contituie un eveniment al invatarii; conversatia de fixare vizeaza
recapitualrea esentialului; conversatia de verificare se realizeaza in scopul
obtinerii unui feed-back in cadrul evaluarii. In functie de modul de realizare
a conversatiei, distingem 2 mari retele de comunicare: conversatia pe
vertical:elev-cadru didactic si cadru didactic-elev, este o metoda pasiva si
traditional; conversatia pe orizontala vizeaza activizarea elevilort si
implicarea lor in procesul formative-instructiv. Conversatia trebuie sa
indeplineasca unele conditii: sa se saprijine, sistematic pe fapte de limba; sa
se ridice de la fapte la notiuni si reguli generale; sa solicite gandirea
elevilor. Conversatia poate viza aspecte si teme diverse: obiecte, intamplari,
aspect din natura s.a. Conversatia poate fi organizata de cadrul didactic sub
forma de interviu imbinand-o cu jocul de rol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu