Metodica cm din înv. preprimar ca did specială nu studiază propriu-zis
obiectele, procesele şi fenomenele din mediul înconjurător, ci principiile şi
regulile procesului de învăţământ necesare predării-învăţării cunoaşterii
mediului ambiant sub toate aspectele sale: proiectarea, organizarea şi
desfăşurarea demersului didatic – activitatea de cm. Metodica activităţii de cm
din înv. Preşcolar are ca obiect de studiu proiectarea, organizarea şi
desfăşurarea optimă a demersului didactic în activitatea educativă. Activitatea
didactică de cunoaşterea mediului corespunde unor nevoi de informare a
copilului, de dezvoltare a capacităţii de observare, investigare, explorare
pentru o cunoaştere, o înţelegrere a componentelor din mediul înconjurător, a
proceselor sau fenomenelor naturale şi pentru o exprimare într-un limbaj
adecvat a fundamentelor ştiinţifice legate de lumea vie sau nevie din jurul copilului.De
asemenea, noile cunoştinţe vor contribui la formarea unei atitudini pozitive faţă
de mediul înconjurător. Activitatea de CM în grădiniţă deţine un loc important
atat dpdv psihologic cat şi pedagogic. Dpdv al dezvoltării psihice mediul
înconjurător oferă principala sursă de impresii care vor stă la dezvoltarea
procesului instructiv-educativ. În acest fel, activităţile coordonate de CM vor
avea un rol hotărâtor în dezvoltarea psihică, cognitivă (intelectuală),
pshiho-motorie şi atitudinală, emoţională, afectivă a copilului. Activitatea de
CM presupune o activitate intelectuală intensă din partea copiilor care
necesită o educare a efortului intelectual, a comportamentului conştient
cognitiv şi afectiv pentru însuşirea unor cunoştinţe. CM ca activitate
didactică se pretează cel mai bine pe baza observaţiilor concrete asupra
materialului intern natural, însă obiectele şi fenomenele din mediu observate,
nu pot fi lăsate izolat, ele trebuie intercorelate, înlănţuite logic pentru a
conduce la concluzii, decizii ştiinţifice. În acest scop, educaţia trebuie să
dea o atenţie deosebită capacităţii intelectuale ale copiilor, a mecanismelor
gândirii lor (analiza, sinteza, comparatţia...). Importanţa c.m. constă deci în
activizarea gândirii copilului în procesul de însuşire a cunoştinţelor de cm
printr-o exersare intensivă a capacităţilor operatorii ale gândirii. Dpdv
pedagogic activitatea de cm din grădiniţă reprezintă dechideri şi puncte de
legătură cu disciplina de cm şi ştiinţe din învăţământul primar. Se poate
considera că activitatea de cm reprezintă axul proceselor instructiv-educative
din învăţământul preprimar şi primar, ax care va fi copletat prin diversele
domenii a ştiinţei naturii, a ştiinţelor socio-umane în învăţământul gimnazial.
Metodicile predării activitatăţii preşcolarilor sau a disciplinelor
şcolare se integrează în didactica specială. Pedagogia prezintă 2 tipuri de
didactici: Did generală care abordează teoria generală a procesului de predare
învăţare. Ea se ocupă cu stabilirea principiilor generale, mijloacelor,
obiectivelor, formelor de organizare şi evaluare a procesului de învăţământ. Didactica
specială – studiază şi orientează practica proiectării desfăşurării procesului
instructiv-educativ în cadrul fiecăruli obiect sau activitate didactică. Ea se
ocupă cu aspectele specifice aplicate teoriei generale a procesului de
învăţământ, pentru fiecare disciplină. E cunoscut faptul că cea mai rodnică
educaţie se face în primii ani de viaţă. De asemenea, s-a confirmat ipoteza
mult mediatizată prin efectele ei speciale, că educaţia preşcolară asigură
creşterea temporară a abilităţilor cognitive şi chiar a celor metacognitive
având o influenţă pozitivă în viitoarea activitate şcolară prin dezvoltarea
componentei socio-afective a personalităţii elevului. Aceste aspecte ale
cercetării specifice sau ale experienţei practice acumulate în decursul
timpului, au impus îmbunătăţirea permanentă a organizării activităţilor
instructiv-educative, diversificarea ariilor curriculare preprimare, primare
pentru o cât mai deplină valorificare a potenţialului psihic a copilului şi a
satisfacerii nevoilor lui cognitive, afective şi psihomotorii (volitive). Informaţia
din timpul vieţii omului (ontogenezei) se acumulează în memoria lui aşa cum
informaţia luptei vieţii cu mediul a generat patrimoniul genetic= memoria
genetică ce se transmite din generaţie în generaţie pentru supravieţuirea
vieţii speciei. Aşadar un copil se naşte normal atunci când este apt, cu o
minte pregătită pentru a învăţa, pentru a se educa şi pentru a accede la
umanitate. Aşa cum mediul natural şi social a exercitat o puternică şi
statornică atracţie asupra omului încă de la începuturile existenţei lui şi
copilul nou-născut este un candidat la umanitate prin socializarea lui
timpurie, prin raportarea lui la obiectele şi fenomenele mediului ambiental,
apropiat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu