1 IMPORETANTA METODICII CUNOASTERII MEDIULUI SI OBIECTUL DE STUDIU AL ACESTEI METODICII

Metodica cm din înv. preprimar ca did specială nu studiază propriu-zis obiectele, procesele şi fenomenele din mediul înconjurător, ci principiile şi regulile procesului de învăţământ necesare predării-învăţării cunoaşterii mediului ambiant sub toate aspectele sale: proiectarea, organizarea şi desfăşurarea demersului didatic – activitatea de cm. Metodica activităţii de cm din înv. Preşcolar are ca obiect de studiu proiectarea, organizarea şi desfăşurarea optimă a demersului didactic în activitatea educativă. Activitatea didactică de cunoaşterea mediului corespunde unor nevoi de informare a copilului, de dezvoltare a capacităţii de observare, investigare, explorare pentru o cunoaştere, o înţelegrere a componentelor din mediul înconjurător, a proceselor sau fenomenelor naturale şi pentru o exprimare într-un limbaj adecvat a fundamentelor ştiinţifice legate de lumea vie sau nevie din jurul copilului.De asemenea, noile cunoştinţe vor contribui la formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător. Activitatea de CM în grădiniţă deţine un loc important atat dpdv psihologic cat şi pedagogic. Dpdv al dezvoltării psihice mediul înconjurător oferă principala sursă de impresii care vor stă la dezvoltarea procesului instructiv-educativ. În acest fel, activităţile coordonate de CM vor avea un rol hotărâtor în dezvoltarea psihică, cognitivă (intelectuală), pshiho-motorie şi atitudinală, emoţională, afectivă a copilului. Activitatea de CM presupune o activitate intelectuală intensă din partea copiilor care necesită o educare a efortului intelectual, a comportamentului conştient cognitiv şi afectiv pentru însuşirea unor cunoştinţe. CM ca activitate didactică se pretează cel mai bine pe baza observaţiilor concrete asupra materialului intern natural, însă obiectele şi fenomenele din mediu observate, nu pot fi lăsate izolat, ele trebuie intercorelate, înlănţuite logic pentru a conduce la concluzii, decizii ştiinţifice. În acest scop, educaţia trebuie să dea o atenţie deosebită capacităţii intelectuale ale copiilor, a mecanismelor gândirii lor (analiza, sinteza, comparatţia...). Importanţa c.m. constă deci în activizarea gândirii copilului în procesul de însuşire a cunoştinţelor de cm printr-o exersare intensivă a capacităţilor operatorii ale gândirii. Dpdv pedagogic activitatea de cm din grădiniţă reprezintă dechideri şi puncte de legătură cu disciplina de cm şi ştiinţe din învăţământul primar. Se poate considera că activitatea de cm reprezintă axul proceselor instructiv-educative din învăţământul preprimar şi primar, ax care va fi copletat prin diversele domenii a ştiinţei naturii, a ştiinţelor socio-umane în învăţământul gimnazial.

Metodicile predării activitatăţii preşcolarilor sau a disciplinelor şcolare se integrează în didactica specială. Pedagogia prezintă 2 tipuri de didactici: Did generală care abordează teoria generală a procesului de predare învăţare. Ea se ocupă cu stabilirea principiilor generale, mijloacelor, obiectivelor, formelor de organizare şi evaluare a procesului de învăţământ. Didactica specială – studiază şi orientează practica proiectării desfăşurării procesului instructiv-educativ în cadrul fiecăruli obiect sau activitate didactică. Ea se ocupă cu aspectele specifice aplicate teoriei generale a procesului de învăţământ, pentru fiecare disciplină. E cunoscut faptul că cea mai rodnică educaţie se face în primii ani de viaţă. De asemenea, s-a confirmat ipoteza mult mediatizată prin efectele ei speciale, că educaţia preşcolară asigură creşterea temporară a abilităţilor cognitive şi chiar a celor metacognitive având o influenţă pozitivă în viitoarea activitate şcolară prin dezvoltarea componentei socio-afective a personalităţii elevului. Aceste aspecte ale cercetării specifice sau ale experienţei practice acumulate în decursul timpului, au impus îmbunătăţirea permanentă a organizării activităţilor instructiv-educative, diversificarea ariilor curriculare preprimare, primare pentru o cât mai deplină valorificare a potenţialului psihic a copilului şi a satisfacerii nevoilor lui cognitive, afective şi psihomotorii (volitive). Informaţia din timpul vieţii omului (ontogenezei) se acumulează în memoria lui aşa cum informaţia luptei vieţii cu mediul a generat patrimoniul genetic= memoria genetică ce se transmite din generaţie în generaţie pentru supravieţuirea vieţii speciei. Aşadar un copil se naşte normal atunci când este apt, cu o minte pregătită pentru a învăţa, pentru a se educa şi pentru a accede la umanitate. Aşa cum mediul natural şi social a exercitat o puternică şi statornică atracţie asupra omului încă de la începuturile existenţei lui şi copilul nou-născut este un candidat la umanitate prin socializarea lui timpurie, prin raportarea lui la obiectele şi fenomenele mediului ambiental, apropiat.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu