T...

Rotocol, rotocol,
Pe-arătură dă ocol;
Bolovanii îi striveşte,
Şi pământu-l netezeşte !
(tăvălugul)


E un ţap ce nu mănâncă,
Dar grozav muşcă din stâncă.
(târnăcopul)

Ce copac stufos şi-nalt
Înfloreşte-n luna mai
Şi dă floare pentru ceai ?
Cine este, l-aţi aflat ?
(teiul)

O cutie cu fereastră
Joacă teatru-n casa noastră !
(televizorul)

Un melc mare de oţel
Batem ouăle cu el !
(telul)

Am o copilă:
Când îi dau mâncare plânge,
Când nu-i dau, tace.
(tigaia)

Nu-i pisică, nici motan
E vărgat şi roşcovan !
(tigrul)

De plic se lipeşte
Ţara ocoleşte.
(timbrul)

Ce trece pe dinaintea ochilor
Şi nu-l poţi vedea ?
(timpul)

Trece nevăzut,
Re pede de necrezut,
Nu fuge, nu sare,
                        Rost mare în lume are.
(timpul)

Cine-aduce ploi mărunte,
Şi nespus de multe fructe ?
(toamna)

Toată ziua: cioca - cioca;
Vine seara boca - boca.
(toporul)

E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nnebuneşte.
(tractorul)


Nu e puşcă, dar pocneşte
Nu e porc,dar scormoneşte
Trece mândru prin câmpii
Şi în urmă-i curg felii.
(tractorul)

Umblă ursul pe ogor
Şi mormăie îngrozitor !
(tractorul)

Nu e tren, nu e maşină
Dar aleargă tot pe şine
Şi te duce când îl iei
Tot oraşul dacă vrei.
(tramvaiul)

O căruţă fără cai
Merge bine, dar pe şine
Şi se numeşte... tr___i !
(tramvaiul)

Care floare
Are gheare
Şi parfumul cel mai tare ?
(trandafirul)

Tricicleta lui Andrei
Câte roţi învârte ?
(trei)

Dacă numitoru-i 2,
Iar numărătorul 3,
Spuneţi-mi ce fracţie sunt,
Că vă dau pe loc un punct !
(trei supra doi)

Am o trăsură mare,
La vale fuge tare,
La şes înnebuneşte
La deal gâfâieşte.
(trenul)

Şir de camere pe roate
Fuge pe şine cât poate !
(trenul)

Un balaur mult de fier
Aleargă pe multe roate
S-arunce pe şantier
Mărfuri multe, de departe !
(trenul)

U, u, u şi plec acum
Cu vagoane merg la drum;
Fug pe şine, stau în gară
Şi te duc întreaga ţară...
(trenul)

Urlă lupul la hotară
Şi s-aude-n altă ţară.
(tunetul)


Nu vorbesc şi nu am viaţă
Dar fac zgomot de te-ngheaţă;
Stau de pază la hotară,
Vărs prin gură foc şi pară.
(tunul)

Are dânsul şi picioare
Dar e-obişnuit să zboare;
Ţin, ţin, ţin şi pişcătura...
Cine-i obrăznicătura ?
(Ţânţarul)

Slăbănog ca şi o scamă,
Unde pişcă, lasă rană !
(ţânţarul)

Sunt mititel şi drăcuşor
Şi mă hrănesc cu sânge de om.
(Ţânţarul)

Ce are barbă
Şi totuşi nu e bărbat ?
(ţapul)

Merge ţanţoş, îngâmfat,
Încrezut că e bărbat.
La bufet, când lumea-l cere,
Ospătaru-l dă cu bere !

(ţapul)