S...

Dacă-l uzi, el face spumă

Şi-ţi alunecă din mână !

(săpunul)

Ce lucru poate să ţină:

Zahăr, grâu, mălai, făină ?

(sacul)

Un flăcău bogat în spini

Cu flori albe în ciorchini !

(salcâmul)

O bătrână supărată

Peste ape aplecată !

(salcia)

Când nu e zăpadă

Doarme în ogradă,

Dar când ninge-afară

Cu copiii zboară.

(sania)

Iarna fuge,

Vara zace.

(sania)

Mergi cu ea, dar roate n-are

Nu e tren, dar şine are

Iarna bucurii aduce,

Sus o urci ,şi-n jos te duce...

(sania)

Iat-o nu-i

Dacă nu-i

Nici eu n-o spui.

(scânteia)

Două beţe, opt surcele,

Te cobori şi urci pe ele !

(scara)

Am picioare dar nu merg,

Oboseala o-nţeleg.

(scaunul)

Cin' se află-n orice casă

Stă cu oaspeţii la masă ?

(scaunul)

E puternic cât se poate,

Pe oricine ţine-n spate !

(scaunul)

Sus copaie,

Jos copaie,

La mijloc carne de oaie !

(scoica)

Tipsie peste tipsie,

La mijloc e carne vie.

(scoica)

Câmpul alb, oile negre

Cin-le vede nu le crede,

Cin-le paşte le cunoaşte.

(scrisul)

Am o lună cu mâner,

Am furat-o de pe cer;

Străluce ca o văpaie

Şi mănâncă numai paie.

(secera)

Lună nouă-n păr bălai,

Ai grijă să nu te tai !

(secera)

Pâlnii multe înşirate,

Purtate pe două roate !

(semănătoarea)

Cu trei ochi

În trei culori

E atent la trecători

Şi-ţi arată

Fără grai

Când să treci

Şi când să stai.

(semaforul)

Felinar cu trei culori

Îndrumă pe trecători.

(semaforul)

În colţ de stradă

Trei ochi iscoadă.

(semaforul)

Ce-i roşu, măr nu-i;

Creşte-n pământ, ceapă nu-i ?

(sfecla)

O ridiche albă, dulce,

La fabrică dac-o duce,

O dezbracă de cojoace

Şi în zahăr o preface !

(sfecla-de-zahăr)

Un castron cu găurele

Trece făina prin ele !

(Sita)

Roată uscată,

Cu păr ferecată,

În cui acăţată.

(sita)

Sus piei,

Jos piei,

La mijloc boabe de mei.

(smochina)

Sus piele,

Jos piele,

În mijloc mălai cu miere.

(smochina)

Când apare el pe cer,

Stelele s-ascund şi pier !

(soarele)

De pe cer o sită mare

Cerne pe pământ dogoare !

(soarele)

Albă şi suleimenită

Când urâtă, când iubită;

Vara nu vor să mă vadă,

Iarna toţi mă-nbrăţişează.

(soba)

Iar na toţi grămadă

La tine venim,

Vara dacă vine,

De tine fugim.

(soba)

Mănâncă toată ziua

Şi tot flămândă rămâne.

(soba)

La înfăţişare-i slut,

Este orb şi surd şi mut,

Roade tot pe dedesubt !

(sobolul)

Pe luncă şi prin zăvoaie

Scoate moşul muşuroaie !

(sobolul)

Mărgeluşe pe vergele

Socoteşti ce vrei cu ele.

(socotitoarea)

Zece sârme ordonate

Cu câte zece bile colorate.

Fiecare copil ştie

Că asta nu-i jucărie !

(socotitoarea)

Ce e dulce şi mai dulce,

Îl alungi şi nu se duce ?

(somnul)

Am două surori gemene

Ce dorm în picioare.

(sprâncenele)  

Dintre vârfuri verzi de săbii

Ies liliachii corăbii !

(stânjeneii)

Cum numiţi chipul sculptat

Pe un soclu aşezat ?

(statuia sau monumentul)

Cin’ se urcă pe catarg

Ca să fluture în larg ?

(steagul sau drapelul)

Cine-i gros

Şi scorţos

Şi aruncă ceşti pe jos ?

(stejarul)

Cuie mici cu măciulie

Strălucesc pe cer o mie,

Dar când iese soarele

Fug de-şi rup picioarele.

(stelele)

Este sprinten şi bălţat

Dă năvală iarna-n sat !

(sticletele)

Ţin cerneala-n rezervor

Ca să poţi scrie uşor.

(stiloul)

Am o cofă grasă, grasă

Strecoară apa prin plasă !

(strecurătoarea)

Ciucur verde sau roşcat

Pe arac stă agăţat,

Cine este ? L-aţi aflat ?

(strugurele)

Soarele o coace,

Mâna o rupe;

Piciorul o calcă,

Gura o bea.

(strugurele)

Parcă-i un curcan golaş

Şi fricos şi uriaş !

(struţul)

Trupu-i este ţeavă-naltă,

Creşte numai unde-i baltă;

Iar în vârf are un spic

Ca o coadă de pisic !

(stuful)

Seamănă cu un vapor

Şi merge tot cu motor

Dar când pleacă-n depărtare

El se lasă încet în mare.

Şi străbate calea toată

Făcând drumul pe sub apă.

(submarinul)

Nu-i fierbinte,

Dar usucă.

(sugativa)

Mi se spune fracţie

Şi-n orice situaţie

Am numărătorul

Mai mare ca numitorul.

Cum mă numesc, ştiţi voi oare ?

Nota 10 la-ntrebare.

Răspunsul ce notă are ?

(supraunitară)

Câte stele lucitoare

Strălucesc în Carul Mare ?

(şapte)

Are solzi şi nu e peşte

Şi când merge, se târăşte !

(şarpele)

Cureluşă rece, unsă

Sub pământ şade ascunsă,

Iar atunci când iese afară

De-o priveşti te înfioară !

(şarpele)

Cureluşă unsă,

Printre flori ascunsă !

(şarpele)

De pe coadă l-ai călcat

Se descolăceşte îndată

Şi venin ai căpătat.
(şarpele)

Câte, câte mici picioare

Harnica albină are ?

(şase)

Ce-i mai înalt decât calul

Şi mai mic decât porcul ?

(şaua)

Veghează-n două picioare

Ca să vadă-n depărtare !

(şoarecele de câmp)

Cureluşă verde

Prin iarbă se pierde.
(şopârla)

E un şarpe cu picioare,

Să-mi ghiceşti ce nume are !

(şopârla)

Mic, cu inima haină,

Roade sacul de făină !

(şoricelul)

O cetate minunată

Stă cu poarta descuiată,

Dar nu poţi în ea păşi

Dacă nu ştii a citi.

Are-n ea comori potop

Oricât iau nu scade-un strop.

(ştiinţa)

Cu cămaşa foi şi cline,

Cămările toate pline,

Toamna sunt de recoltat

Şi hambarele de ocupat.

(ştiuletele)