O...

Bucălaia de la stână
Ne dă miel, lapte şi lână !
(oaia)



A trăit
Ne-a hrănit,
A căzut,
S-a prăpădit.
(oala)

Am fost la săpat;
La palme m-au luat,
În foc am intrat,
La tîrg am plecat.
Mulţi ani am slujit,
Pe toţi am hrănit,
Şi când am căzut,
Ţăndări m-am făcut.
(oala)

Cât am trăit
Pe foc m-ai fript,
Iar după ce-am murit
Pe drum m-ai azvârlit.
(oala)

Din pământ mă născui
În lume trăii
Şi când murii
În gunoi mă pomenii.
(oala de lut)

Am doi fraţi,
Care nu se pot vedea.
(obrajii)

Bicicletă cu proptele
Stă pe nas, nu pe şosele !
(ochelarii)

Sunt o şa,
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră
Dar nu la casă.
(ochelarii)



Am două ape-aprinse,
Sub două pături întinse.
Ghici ce sunt ?
(ochii)

Eu n-am, din făptură,
Nici limbă, nici gură,
Dar spui la oricare
Cusurul ce are,
Şi-oricât se mânie,
Tot va să mă ţie.
(oglinda)

În zadar te uiţi la mine,
Că te vezi numai pe tine !
(oglinda)

N-are limbă şi nici gură,
Şi arată orice făptură.
(oglinda)

Şi un an de mă priveşti,
Tot pe tine te zăreşti !
(oglinda)

Te-am văzut într-un loc,
Unde nu ai fost şi nu poţi fi !
(oglinda)

Turmă mică, târâtoare,
Paşte-n pomi, nu pe ogoare !
(omizile)

Ce vieţuitoare
Umblă dimineaţa în patru picioare,
La prînz în două,
Şi seara în trei ?
(omul)

Ce om nu se mişcă iarna ?
(omul de zăpadă)


Câte colţuri, în total,
Are micul tău  penar ?
(opt)

Şi pe vale şi pe creste,
Vezi cutii ce au ferestre !
(oraşul)
 
Am o casă văruită
Nicăieri nu-i găurită.
(oul)

Am o casă văruită,
Peste tot este boltită.
(oul)

Arunci sus, îi alb
Pică jos, îi galben.
(oul)

Cine şade în cuibar
Ca un cocoloş de var?

(oul)