O...

Bucălaia de la stână

Ne dă miel, lapte şi lână !

(oaia)

A trăit

Ne-a hrănit,

A căzut,

S-a prăpădit.

(oala)

Am fost la săpat;

La palme m-au luat,

În foc am intrat,

La tîrg am plecat.

Mulţi ani am slujit,

Pe toţi am hrănit,

Şi când am căzut,

Ţăndări m-am făcut.

(oala)

Cât am trăit

Pe foc m-ai fript,

Iar după ce-am murit

Pe drum m-ai azvârlit.

(oala)

Din pământ mă născui

În lume trăii

Şi când murii

În gunoi mă pomenii.

(oala de lut)

Am doi fraţi,

Care nu se pot vedea.

(obrajii)

Bicicletă cu proptele

Stă pe nas, nu pe şosele !

(ochelarii)

Sunt o şa,

Pe care nu călăreşte nimeni;

Sunt fereastră

Dar nu la casă.

(ochelarii)

Am două ape-aprinse,

Sub două pături întinse.

Ghici ce sunt ?

(ochii)

Eu n-am, din făptură,

Nici limbă, nici gură,

Dar spui la oricare

Cusurul ce are,

Şi-oricât se mânie,

Tot va să mă ţie.

(oglinda)

În zadar te uiţi la mine,

Că te vezi numai pe tine !

(oglinda)

N-are limbă şi nici gură,

Şi arată orice făptură.

(oglinda)

Şi un an de mă priveşti,

Tot pe tine te zăreşti !

(oglinda)

Te-am văzut într-un loc,

Unde nu ai fost şi nu poţi fi !

(oglinda)

Turmă mică, târâtoare,

Paşte-n pomi, nu pe ogoare !

(omizile)

Ce vieţuitoare

Umblă dimineaţa în patru picioare,

La prînz în două,

Şi seara în trei ?

(omul)

Ce om nu se mişcă iarna ?

(omul de zăpadă)

Câte colţuri, în total,

Are micul tău  penar ?

(opt)

Şi pe vale şi pe creste,

Vezi cutii ce au ferestre !

(oraşul)

 

Am o casă văruită

Nicăieri nu-i găurită.

(oul)

Am o casă văruită,

Peste tot este boltită.

(oul)

Arunci sus, îi alb

Pică jos, îi galben.

(oul)

Cine şade în cuibar

Ca un cocoloş de var?

(oul)