T1

OMUL DE ZAPADA

       Omul de zapada, o fiinta vesela si zglobie, plina de bucurie si entuziasm, care s-a nascut mai intai in imaginatia noastra la fel ca toate celelalte creatii de pe pamant rezultate ale gandirii  umane, si care mai apoi ia fiinta in urma efortului nostru fizic de a-l crea cu ajutorul bulgarilor plamaditi din zapada; va fi mai apoi inzestrat cu organe de simt omenesti (ochi, nas, gura, urechi) si va deveni mobil datorita mainilor (o matura) si picioarelor (o pereche de ghetute) primite in dar de la copii. Acesta va gusta din bucuriile oamenilor si isi va dori tot mai mult sa paraseasca lumea de gheata, lumea zapezilor si va avea senzatii omenesti (de frig), astfel fiind nevoit sa imbrace un fular gros la gat si sa isi acopere capul cu o caciula.
     Vorbim insa de un frig benefic pentru el, dar prea putin relevant in fata dorintei sale arzatoare  de a deveni om. Fiind bucuros de caldura sufleteasca a copiilor ce se joaca in preajma lui, isi va incalzi treptat inima de gheata devenind om. Un om de zapada insa dornic sa poata sa guste adevarata bucurie a oamenilor reali. Isi dorea atat de mult sa poata sa fie mangaiat de razele blande ale soarelui fara a isi face rau...
       Dar conditia de om al zapezii, al gerului si al ingheturilor ii va aduce pieirea. Dorinta de a parasi lumea sa din care a fost creat il va face sa sfarseasca la sosirea celui mai asteptat  moment pe care si l-a dorit. Venirea primaverii mult iubita spulbera dorintele  omului de zapada topind-ul putin cate putin. 
       Dar vara va trece, caldura cotropitoare va pleca de pe meleagurile noastre, iar la sosirea iernii, omul de zapada va renaste pentru a-si duce idealul la bun sfarsit.



1. OMUL DE ZAPADA SI AMICII SAI

2. MOS OMAT












R1