T1

CINE SUNT / SUNTEM - NOI SUNTEM ROMANI - 1 DECEMBRIE (ZIUA ROMANIEI / COSTUME POPULARE)

         
1. CINE SUNT / SUNTEM - NOI SUNTEM ROMANI - 1 DECEMBRIE (ZIUA ROMANIEI)

2. CINE SUNT / SUNTEM - NOI SUNTEM ROMANI - 1 DECEMBRIE (COSTUME POPULARE)





            Sentimentul national adus de patria noastra trebuie primit in sufletul copiiilor inca de la cele mai fragede varte. Noi trebuie sa cunoastem tara si istoria ei deoarece doar asa putem rezista eventualelor forme de manipulare la care riscam sa fim supusi datorita necunoasterii. Ne aparam tara, ne aparam neamul si trebuie sa luptam pentru spiritul natiunii noastre. Drapelul, stema, imnul alaturi de traditii si de obiceiuri ne dau o identitate care ne face sa fim deosebiti ca oameni, deosebiti ca natiune, ne face sa fim romani. An de an de ziua nationala a romaniei pe 1 decembrie serbam unirea principatelor prin muzica, dans si voie buna, iar acest lucru trebuie sa fie resimtit atat de cei mari cat si de catre cei mici care vor duce emblema natiunii noastre mai departe peste veacuri.


Imnul național al României

        Muzica face  parte din viaţa noastră, ne însoţeşte pretutindeni, în fiecare zi, la bucurie şi   la necaz
          Prin limbajul muzicii oamenii şi-au exprimat gândurile, faptele şi năzuinţele, şi-au gravat sufletul complex în ecouri de doină şi baladă, aşa cum o dovedeşte inegalabila "Mioriţa" sau înălţătoarea poveste a  "Meşterului Manole" care trebuie luată ca un laitmotiv că arta cere sacrificii, sau, altfel spus, fără o muncă asiduă nu poate ieşi o operă valoroasă.
          "Sunt într-o permanentă activitate. Mulţumirea mea cea mai mare, singura mulţumire este lucrul. În  ziua când am conştiinţa că mi-am făcut datoria, totul îmi merge bine… Eu lucrez mereu. Pentru mine, viaţa fără muncă nu-şi are raţiunea. "
                                                                             (George Enescu)
          Minunatele cântece care au însoţit istoria noastră naţională au slăvit idealurile de libertate, dreptate şi independenţă ale poporului român, au contribuit la mobilizarea conştiinţelor şi energiilor în lupta pentru progres social şi uman.
Muzica românească are un rol esenţial în definirea, afirmarea şi cultivarea sentimentului patriotic, ca dimensiune de primă importanţă a spiritualităţii naţionale.
 "Arta, spunea Mihail Sadoveanu, a fost unul din marile titluri de nobleţe a omului, de aceea în amintirea posterităţii rămân numai popoarele care şi-au înnobilat sufletul contribuind la ascensiunea umanităţii. "
          "Fiecare înţelege muzica în felul său ". (Sostakovici)
Iată de ce în prezent muzica se dovedeşte a fi un impresionant document psihologic şi artistic al timpului şi, prin particularităţile de limbaj şi structuri expresive, ale acestui popor.
Prin conţinutul ei, muzica are pentru toate categoriile de oameni o puternică forţă educativă, declanşând trăiri emoţionale deosebite. Cântecul stimulează pe om la acţiune, nu direct, ci prin trăiri sufleteşti înalte, îi alungă tristeţea, îl face să treacă mai uşor peste unele momente din viaţa sa. Numai ce înţelegem cu adevărat poate să ne placă, să ne atragă, şi se pare că cel puţin, în materie de educaţie muzicală, această idee conţine mult adevăr, ceea ce nu înţelegi nu poate să-ţi placă, de aici rezultă rezistenţa celor ce nu pot, nu reuşesc să se apropie de genurile complexe ale muzicii.
          Deci, oricine, indiferent de pregătire, vârstă, profesie, poate asculta, înţelege şi se poate emoţiona ascultând şi interpretând muzică.
          "Muzica îl face pe om mai bun, cultivă tot ceea ce este nobil în sufletul său. Un om care iubeşte muzica nu poate fi om rău " după cum spunea marele nostru muzician George Enescu.
Copiilor, tineretului, le place muzica şi este bine ca ea să însoţească viaţa şi activitatea lor atât pentru efectele ei morale cât şi pentru efectele ei artistice şi estetice.
De muzică are nevoie copilul când zburdă sau este obosit, adultul în diferite momente ale vieţii sale să-şi liniştească  sufletul dar şi bătrânul care, la apusul vieţii sale, are în muzică un prieten, un sprijin sufletesc.
          Iată de ce cred că muzica, prin tot ce face, aduce un plus de înţelepciune, de bunătate şi înţelegere între oameni, de încredere în viitor.




Versuri Andrei Mureșean - Deșteaptă-te, române!

[Imnul național al României]

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, 
În care te-adânciră barbarii de tirani! 
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă, 
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! 

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, 
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian! 

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, 
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, 
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii! 

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, 
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, 
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, 
"Viaţă-n libertate ori moarte! " strigă toţi. 

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! 
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, 
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi! 

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori, 
http://Versuri.ro/w/efdiim 
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare, 
În astfel de pericol s-ar face vânzători! 

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, 
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, 
Când patria sau mama, cu inimă duioasă, 
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc! 

N-ajunse iataganul barbarei semilune, 
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, 
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim! 

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, 
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, 
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm! 

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! 
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri! 

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină, 
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. 
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, 
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!

R1